Domnitor al Moldovei (Dimitrie Cantemir).

Nume: CANTEMIR Prenume: Dimitrie Nationalitate: romana Date despre nastere Loc: Falciu Judet: Vaslui Zona/Regiune: Moldova Tara: Romania Continent: Europa de Est An: 1673 Data: 5 noiembrie Zodie: Scorpion Date despre deces Loc: Dmitrovka Zona/Regiune: Harkov Tara: Ucraina Continent: Europa de Est An: 1723 Data: 1 septembrie ================================================ Domnitor al Moldovei (martie - aprilie 1693 si 1710-1711) si carturar umanist. Fiul lui Constantin Cantemir a fost cel mai invatat dintre domnitorii romani. A incercat sa castige independenta Moldovei incheind o alianta cu Petru I, tarul Rusiei. Dupa infrangerea de catre otomani a armatelor ruso-moldovenesti (Stanilesti - 1711) s-a refugiat in Rusia, unde a devenit consilierul lui Petru I. Carturar enciclopedist Cantemir a scris o serie de lucrari cu caracter istoric, filozofic, artistic, religios sau politic. Prima sa lucrare istorica a scris-o in anul 1705 – "Istoria Ieroglifica"; lucrarea infatiseaza societatea romaneasca din acea perioada. Intre anii 1715-1716 scrie in latineste "Istoria cresterii si descresterii curtii otomane". Lucrarea reprezinta o istorie a Imperiului otoman, a fos tradusa in 5 limbi si a fost citata de Voltaire, Byron si Hugo. La invitatia Academiei din Berlin, al carui membru era, scrie, in anul 1716, "Descrierea Moldovei", in care descrie realitatile moldovene la inceputul sec. 18; lucrarea este insotita de o harta detailata realizata ulterior (1737) la Amsterdam. In 1722 termina "Hronicul vechimii a romano-moldovlahilor", in care arata originea latina a poporului roman; povestirea evenimentelor merge pana in anul 1274. Printre lucrarile de factura filozofica se numara "Divanul", cunoscuta si sub numele de "Galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul" (tiparita la Iasi in anul 1698), in care Cantemir incearca sa demonstreze superioritatea sufletului asupra trupului. Alte lucrari de referinta: "Viata lui Constantin Cantemir", "Evenimentele Cantacuzinilor si Brancovenilor", "Interpretarea naturala a monarhilor", "Starea politica a Curtii otomane" (lucrare care s-a pierdut), "Sistema religiei mahomedane". Tratatul de la Luţk a fost încheiat la 2/13 aprilie 1711 între Petru cel Mare, ţarul Rusiei, şi Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei. Acest tratat a fost încheiat în vederea luptei comune împotriva Imperiului Otoman. Conform unei scrisori a ţarului adresată generalului Sementiev, întreg textul Tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, iar Petru cel Mare nu a făcut altceva decât să confirme acest text ce i-a fost trimis de domnul Moldovei. Tot în prima parte a tratatului se menţionează cauzele care au dus la izbucnirea conflictului ruso-turc şi arată că domnitorul moldovean s-a aliat cu Rusia pentru a elibera ţara de sub dominaţia Porţii. Tratatul are 17 articole care stabilesc relaţiile dintre Rusia şi Moldova. În articolul 3 se precizează că, în schimbul jurământului de credinţă al domnitorului moldovean, ţarul se angajează să nu pună domn străin în Moldova, asigurând astfel domnia ereditară a familiei Cantemireştilor. De asemenea, se prevede că toată puterea statului va fi exercitată decătre domnitor, acesta având dreptul de judecată pe tot teritoriul ţării. În caz de ocupaţie, familia domnitorului va avea drept de azil în Rusia. Totodată, se precizează clar că graniţa dintre cele două state este stabilită pe Nistru, iar integritatea hotarelor Moldovei este asigurată. O parte din ele ţin de istoria naţională, iar altele, de istoria universală. Din prima categorie de scrieri fac parte Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, Istoria Moldo-Vlahica, Istoria ieroglifica, Descrierea Moldovei, Viaţa lui Constantin Cantemir, Întâmplările Cantacuzinilor ş.a. Din ce-a dea doua categorie de lucrări face parte în primul rând Istoria Imperiului Otoman, Cartea sistemei religiei mahomedane, Despre natura monarhiilor, ş.a. Majoritatea acestor opere Dimitrie Cantemir le-a scris în limba latină - una din limbile de larga circulaţie şi utilizare în ştiinţa europeană din acele timpuri. Deşi lucrul asupra acestor monumentale opere a fost început până la 1711, acumulările fiind făcute atât în Moldova cât şi în capitala Imperiului Otoman (Istambul), toate au fost finisate în timpul activităţii sale în Rusia, între 1711-1723. Un stimulent puternic in elaborarea operei sale istorice a fost pentru Dimitrie Cantemir interesul mare pentru trecutul poporului său, a Imperiului turcesc şi a multor popoare învecinate din antichitate până în epoca contemporană a autorului. Cunoaşterea profundă a izvoarelor istorice documentare, cronicăreşti, literare, arheologice, numismatice, epigrafice, folclorice, ş.a., precum şi cunoaşterea profundă a limbilor clasice (greacă, latină şi slavonă), orientale (turca, persană şi arabă) şi a celor moderne europene, i-au deschis calea spre largi orizonturi de cunoaştere în domeniul istoriei naţionale şi universale. La toate acestea s-a adăugat atât memoria, cât şi capacitatea excepţională de analiză şi sinteză a unu vast material istoric cuprinzând imense arii istorico-geografice şi numeroase popoare. În elaborările sale istorice Dimitrie Cantemir s-a sprijinit pe experienţa predecesorilor săi în materie de istorie naţională (Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino ş.a.) şi de istorie universală, între care marii istorici greci şi romani de la Herodot şi Plutarh până la numeroşi istorici ai Bizanţului şi ai Europei medievale şi moderne din Italia, Germania, Olanda, Polonia, Rusia ş.a. În centru atenţiei hronicului se află istoria românilor de la cucerirea Daciei de către romani în frunte cu Traian, până la sfârşitul sec. al XIII-lea, când începe procesul intensiv de coagulare a ţărilor medievale româneşti între care şi Ţara Moldovei.